Cică iarăși schimbăm
anul,
Mai îmbătrânim oleacă,
Și tre’ să-nchinăm paharul,
Să lăsăm totul să
treacă.
Să păstrăm doar
amintirea,
A ceea ce a fost bun,
Și ne-a adus fericirea.
Cum balonul de săpun,
Se pierde-n văzduh
mereu,
Sau ține doar cât ai
clipit,
Așa să zboare gândul
rău,
Și toate care ne-au
rănit.
Și ce ajută foarte mult
E să poți avea cu tine,
Prieteni dragi și de
demult,
Cu care să te ști prea
bine.
Dar gata cu melancolia,
Să nu uităm de ce-am
plecat,
Și să se-înceapă veselia,
În tabără, lângă Poieni
sat.
Și cum trecu revelionul
Pornirăm spre
ascunzătoarea de hoție,
Ca să reluăm astfel
sezonul,
De peșterit și
drumeție.
Puține
documente-atestă,
Că la capăt de marcaj,
Găsești o peșteră
modestă,
Cu o intrare în picaj.
O fi legendă, o fi
adevărat,
Că mai demult niște
tâlhari
Se ascundeau aici cu
tot ce au furat,
Făcând provizii tot mai
mari.
Lăsăm pădurea, lăsăm
poveștile,
Și ne întoarcem la
bârlogul nostru temporar,
Un avanpost în care
muzica și jocul
Rostesc un singur lucru
clar:
Că poți fi fericit, sau poți fi solitar!
P.S.
1 Ianuarie, 2014 cu Andreea, Alexandra, Vlad, CK, Tibi și Ama
No comments:
Post a Comment