Weekend III. 3 – 5 octombrie

RamonaJ și oltenii

Vineri, adunare în parcare la Billa, Soarelui... vreme-nchisă, picură-ncet. Remus încearcă să contacteze  niște cursante care se anunțaseră ca vin. Între timp analizăm resursele umane vs. cele logistice: 15 + ½ oameni la 5 mașini. Optimizăm... Abandonăm una în parcare la fostul Brithouse de pe Buziașului și pornim grupați astfel:

1.      Mașina MCV Mix: {Președinte} - amiral, {Jan} – viceamiral, {Carmen, Ama, Robi} - contraamirali de flotilă (“Spărgătorii de semințe”)

2.      Mașina Oltenia Mix: {Emil} - căpitan, {Cristina} – secund, {Teo, Raisa} – asistenți (“Pandurii Tg. Jiu”)

3.      Mașina Mega Mix : {Marius} - MacGiver, {Andra} – MacGiverița, {Ancuța, Eugen, Remus} – groupie

4.      Mașina Mini Mix : {Dragoș} - general, {David} – mini-matelot

Plecăm pe lumină, ajungem pe-ntuneric.

În Românești ne întâlnim scurt cu Jora. Jora se află aici în interes de serviciu. Jora solicită cazare. Robi mobilizează pe bunica. Bunica face focul în camera de oaspeți. Jora se tot gândește și răzgândește. Bunica este anuțată să anuleze acțiunea cu focul. Jora și colegul merg la pensiune.

Urcăm spre peșteră... Pocticneală pe ultima porțiune... patinează roțile pe pietriș... Cu revenire și super-avânt reușesc toate “utilitarele” să răzbească spre poiană. Din poiană la peșteră... La peșteră foc, sarmale, smântână (Mulțumim Noemi!), sufleu de spanac (Ancuța), bere, țuică, semințe, radio... și mai era ceva...?! Oltenia și perfectu’ simplu! 

Sâmbătă ne trezirăm de dimineață, făcurăm ceai, cafea, lapte praf, mâncarăm mic dejun cu pâine de prospero. Băieții instalară corzi deasupra intrării și pe lângă. Lumea exersă cât exersă TSA după care se apucă de practică in puțul peșterii Românești. Între timp, Ama și Robi plecară în sat la bunica... și fu ca-n poezia lui Demostene Botez:

“Toti acei ce-ntreaga vară/ Au lucrat din zori în seară/ Toamna au roade bogate/ Au și fructe și bucate/ Mere, pere, în panere / Prune bune și alune/ Și gutui amărui / Cu puf galben, ca de pui./ Și tot felul de legume / De nu le mai știi pe nume...”

Seara, ceaun! Bacon , cârnați și grăsime de la sarmale ca să călim ceapa... adăugarăm cartofi, morcovi și apă și așteptarăm să fiarbă... Pe fundalul acesta culinar, încă mai ieșeau oameni din peșteră. Unii rămânseră bucuroși la foc, alții mai extremiști și mai pedanți coborâră la râu să se spele.

Până să fie gata ceaunul pusărăm de-un platouaș cu caltaboș, asigurat de un președinte devotat clubului său, și asezonat, la chetă, cu roșii, castraveți, varză, cașcaval, ardei, pâine de prospero, și din greșeală, pentru un gust surpriză... Cola! Până mai plimbarăm oțâră “sticla de jumate” și mai spărsărăm “cinșpe” pungi de sămânță fu gata și mâncarea! Mâncarăm, povestirăm, râsărăm și ne culcarăm...

Duminică dimineața povestitorul se trezi târziu!... Lumea mâncase, strânsese aproape tot calabalâcul și căra deja la mașini! Buimac, debusolat, mâncă pe fugă și se dusă după ceilalți. 

Jos, în Românești, vizită la bunica sa-i lăsăm panerul, să mai luăm niște pere din-alea bune de iarnă, plus vizită la magazin, cafe-bar, ABC, „central store”, birt, ce-o fi el... cafea.. poză de grup... then... “To the Pietroasa!”.

Pod... parcare... echipare... Lumea venea de la biserică. Lumea se uita la noi... Noi ne uitam la ei... Ne salutăm. Unul ne și întreabă dacă mergem la peșteră... El n-a mai fost demult... De hă-hăă... Ne vedem de treaba noastră, trecem podul, continuăm pe ulița satului, ținem pe valea seacă până găsim intrarea pe stânga.

Intrăm pe rând... așteptăm... (Ne amintim cu toții de ce-am așteptat?!)... Din față se tot strigă: “- Harta!”... înaintăm până la târâșul de pe activ... multe formațiuni rupte/distruse... trist. Ne băgăm pe târâș, cu grijă la cap, să nu facem daune și mai mari... multe formațiuni... și mai multe formațiuni... multe, multe formațiuni... frumos! Poartă... deschisă... târâș și Ramona J. Și ne-ntoarcem.

Revenim în sat... la pod... la râu... cu echipamentele la spălat. Pe râu curge și ceapă! De pe pod ne strigă o fată... fata striga la toată lumea... așa era ea... 

În parcare... sub nuc... pe masa de ciment împărțim (civilizat spus! în realitate, “topim”, “devovorăm”, “ne luptăm pe”) ultimele merinde. Golim tot, ca termitele, ca peștii piranha, ca lăcustele: borcane, borcănele, pungi, pungulițe, cutii, caserole și Marius ne mai cumpără pâine din sat. Și plecăm spre casă. Pe drum se fac planuri pentru nunta lu’ Chințu și Romanești – concert.

P.S. Au mai participat Carmen și Monica.