Balada Bătrâna
Cum plecat-am noi așa,
Cu mașina la Bătrâna
Și cu volanul pe
dreapta...
Uite ca avurăm bafta
Să nu o mai ia cheie,
Să nu mai avem
scânteie!
Ș-acolo’n benzinărie
Căutăm soluție.
Ne gândim la baterie...
Poate-i moartă? Și-o
să-nvie,
Dacă o să luăm curent
De la alt harnașament.
Da’ nimic nu reușim
Atunci ca să o
pornim
Punem mâna de o-mpingem.
Și-așa mai departe mergem!
Rulând atent pe șosea,
Ne dăm seama că am vrea
O muzică s-ascultăm,
Ca să ne mai delectăm.
Cum nu-i bun casetofonu’,
Scoatem iute telefonu’.
La-li-lu și tra-la-la,
Mai intrăm și noi cu
vocea,
Că doar așa s-ar părea
Că trece mai ușor
vremea.
Ne oprim la Traian Vuia,
Să luăm mașina altuia,
S-o lăsăm la mănăstire,
Pentru ca la revenire
Să o ia Adi Gruescu,
Responsabilul cu râsul,
După ce va pedala,
La vale înspre șosea,
Dimineața, sâmbăta.
În sătucul liniștit,
Vineri seara am sosit,
La răscruce ne-am
oprit,
Apoi Mișa a venit
Să ne-arate drumul bun
Către casa din cătun.
Ne-așteptau cu foc în
sobă,
Mai lipsea pe mas-o
ciorbă!
Timp să facă n-au avut.
La cazan ei au șezut,
Cu bătrânii din ținut.
Nu-i nimic, ne-am
descurcat
Masa de am aranjat,
Cu bucate-o am ornat:
Pâine, brânză, ceapă,
slană,
O zacuscă, o banană,
Ș-apoi cu apă de
prună...
Curge glumă după glumă.
Râste și voie bună,
Până somnul ne adună,
Și ne-ntinde pe podea,
Pân’ se-arată dimineața,
Când prin roua
cristalină,
De pe iarba din
grădină,
Pășim către masa plină.
Pâine a fost cam
puțină,
Dar am împărțit
frățește,
Am mâncat și niște
pește,
Am golit borcanele,
Cutii și conservele,
Am mâncat și un gem
bun,
Din fructe de căpșun.
Mulțumim mamei lui Ian
Și mai vreun înc-un
borcan!
Nici bine n-am
terminat,
Că strigarea s-a și dat:
- Hai rapid că avem
treabă!
- Dar de ce atâta
grabă?
- Ziua-i scurtă, zice
Sache,
- Repede se face
noapte!
- În mașină, ce mai
stați?!
Sau o bicicletă luați.
- Hai în vale la
Poieni,
Să sărim peste bușteni,
Râu cu pietre, frunze
moarte,
Ce-ascund peșteri
colmatate.
Aici vine spelogu’
Ca să cerceteze locu’.
Cu hârleț și cu
frontală
Se descoperă o sală,
Cu trei lilieci în ea
Și ditamai țânțărimea.
Mititele stalactite,
Câteva lame dințate
Și-un păianjen colo-n
spate.
Ne târâm ușor pe coate
Și lăsăm eterna noapte
Să domnească iar în
grotă.
Și mai completăm la
notă,
Cum ajunge Angelica,
Cu Matizul atâtica,
Încurcânduse-n județe,
Aiurind prin cucuiețe,
Și-i fu rău pe serpentine,
Uite-așa cu-o Cola
vine!
Apoi iată pădurarul.
Începe chestionarul:
Că de unde sunteți voi,
Că ce faceți pe la
noi...
Liniștit ca nu-i
pericol
Se întoarce la ocol.
Mult nu am mai zăbovit,
Foamea iarăși a lovit!
Facem planu’ pentru masă
Și ne ducem către casă.
Mămăligă, brânză, ouă…
Și cum să vă spun eu vouă,
Nu e cum te pregătești,
Te descurci cu primești!
Brânză și mălai am luat
De la o tanti din sat,
Dar de ouă a uitat,
Cetățeanul turmentat,
Și de Angi blestemat.
Când fu gata mămăliga,
Ne pregătim lingura,
Să îi dăm cu pofta bună,
În cina sub clar de lună.
După ce s-au săturat,
Băieții trec la spălat,
Într-o ținută sumară,
Sfidând frigul de afară,
Și cu apă din butoi
Se vor face ca și noi.
Apoi la căldurică,
Ne băgăm sub păturică,
Dar nu toți vor la culcare,
Unii merg la distilare!
Se-ntorc roșii în pomeți,
Doi din ai noștri băieți.
Dup-un timp toți ne pleoștim
Și la somn ne tolănim.
Cu radoiul ne trezim,
Când o voce auzim
Grăind: “Andreea Marin”!
Speriați, ne lămurim
Că nu-i vorba de mondenă,
Și că-i doar o întâmplare
Că au nume similare.
Luăm repede-o gustare,
Înainte de plimbare.
Pân’ la Piatra vom pleca,
În zonă de-om căuta,
Poate-o peșter-om găsi.
Dar nimic nu se ivi,
Numai pietre ș-alte stânci,
Nicidecum găuri adânci.
Apucăm drumu’napoi,
Luăm băiatul de la oi,
Din Moldova e venit,
Și aici s-a stability
Căci pământul nu-i ursit
Cum era obișnuit,
Și chiar de-i secetă mare
Tot se găsește mâncare
Ca să dea la animale.
Vârsta lui e 27,
Are și nevastă-n acte.
Un tânăr printer bătrâni,
Cu un prunc de șase luni,
Pe care Mișa l-a luat
Să-i ajute la săpat.
Are copaci de plantat.
Vrea să-si facă o livadă,
Colo la el în ogradă.
Înapoi când am venit
Geamul era aburit,
Angi, Andreea ne-au gătit!
Mâncărică de crumpene
Și spaghete-n vin cu carne,
Dintr-o conservă minune,
Nu se știe când datată,
Putea fi și expirată!
Iară după ce am mâncat,
Facem un pic de curat
În căsuța robănească,
Gazdele să ne primească
Și-altă dat’ când om veni,
Aici în zona Poienii.
Și balada ia sfârșit,
Că poate v-ați plictisit
De câte v-am povestit.
Ar mai fi totuși ceva…
Care va fi denumirea?
Peștera “Trei lilieci”,
Să-i fie nume pe veci?
Ce cu pofta am mai ras
ReplyDeleteLa povestea ce ne-ai spus.