Povestea nesfârșită a concertului de la Peștera Românești

Povestea nesfârșită a concertului de la Peștera Românești

AVERTISMENT: Următorul “fragment epic”¹ conține urme de comentariu pe text, precum și noțiuni literare ce pot trezi amintiri legate de orele de limba și literatura română!

Prolog

“Octombrie-a lăsat pe dealuri

Covoare galbene şi roşii.

Trec nouri de argint în valuri

Şi cântă-a dragoste cocoşii.

Mă uit mereu la barometru

Şi mă-nfior când scade-un pic,

Căci sorele e tot mai mic..”

 (Octombrie², de George Topîrceanu)

Ca în fiecare toamnă, de-o bună de vreme încoace, indiferent de condițiile meteo, nostalgici, entuziaști, sau poate doar curioși, membrii clubului Speotimiș, fostii, actuali, viitori și prieteni de-ai lor se adună la gura peșterii Românești. (Expozițiunea sau partea introductivă în care autorul prezintă locul, timpul acțiunii și unele dintre personaje)

Motivul pentru care are loc această mobilizare masivă de voluntari, plus echipamente conexe  este organizarea tradiționalului concert oferit de Filarmonica Banatul Timișoara tuturor celor care reușesc să ajungă la peșteră în intervalul producerii momentului artistic. (Intriga sau faptul important care determină întreaga desfășurare a acțiunii)

Deși pregătirile se demarează, de la distanță, cu mult înainte de concert, primele echipaje descind în satul Românești cu câteva zile înainte de eveniment. Determinarea cu care au pornit și în acest an îi ajută să înfrunte fără probleme noroiul de pe drum. Odată ajunși la destinaţie se instalează cu toate acareturile și aprind focul cu multă strădanie (lemnele ude, uscate la primus, se lasă într-un final mistuite de flăcări). Activitățile se desfășoară acum în jurul vetrei. Caută în traistă de-ale gurii, se cinstesc cum se cuvine, stau la povești până se satură de trăncanit ori îi cheamă somnul și se-ascund în sacii de dormit până la ziuă. 

În zorii dimineții gândurile lor se îndreaptă fie spre ziua de ieri, fie spre cea de azi, fie nicăieri căci  prezentul e suficient prin liniștea și simplitatea din jur.

Reveria nu durează mult. Se află aici cu un scop. Prin urmare, se reapucă cele lumești și timpul trece cu folos. 

Spre amurg densitatea pe metru pătrat de intrare în peşteră creşte. Ajung şi cei scăpaţi din corporaţii sau alte locuri de muncă procustiene. Sătui de traiul superficial de la oraş îşi revendică acum dreptul de a se simţi cu adevărat liberi preț de două zile. Vin să ia binecuvântare de la natură și să fie alături de prieteni împreună cu care vor munci pentru folosul comunității.

Că tot veni vorba despre ei, puşi mereu pe şotii nu se lasă mai prejos nici în acest an. Au ales să facă o surpriză celui mai “tăcut”, “harnic” şi “manierat” membru al grupului. Care, în plus, manâncă “foarte puţin”, “nu se atinge de proviziile altora, refuzând vehement orice bunătăţuri oferite de alţii” şi “nu se plânge niciodată”, chiar dacă îi este foarte greu!

O greşeală nevinovată, un mic detaliu scăpat din vedere în practicarea, la modul neprofesionist a unui hobby, cum ar fi, de exemplu, echitaţia, la care se adaugă dacă se adaugă mijloace tehnologice avansate te fac celebru în cîteva ore. La fel s-a întîmplat şi cu omul nostru, căruia mare i-a fost mirarea cînd s-a văzut, aici, departe de civilizaţie, pe un afiş de dimensiunile unui panou publicitar!

 Negura se lasă din nou peste pădure. Focul este resuscitat, bucatarul pregătit, ceaunul golit.  Bomboanele M&M’s care-l umpleau până adineaori, aduse tocmai de pe tărâmuri olandeze de prietenul nostru zburător fac loc cărnii, legumelor și condimentelor. Populația trebuie hrănită serios, prognoza pentru ziua următoare anunțând soare și ... treabă! Dar până atunci, “dă-i cu una, dă-i cu alta”³.. sete mare după o masă așa copioasă, ascultăm frumos o muzică bună, stăm la taifas, râdem, glumim bucuroși de revedere până cînd ne lăsăm, rînd pe rînd, pradă somnului, lasând liliecii să zboare în tihnă pe tura de noapte. (Fragment al narațiunii în care se face o trecere subtilă de la pers. a III-a, plural la persoana a II-a, plural, deoarece povestitorul se alăturadin acest moment pesonajului colectiv “organizatorii”)

O nouă zi se anunţă zgomotos. Ne trezim pe ritmurile unei muzici alerte şi rămânem “băgaţi în priză” până noaptea tîrziu, inclusiv. Mic dejun la ceaun, reflectoare, topoare, drujbă, hârleţ, scări, balustrade, cabluri, generatoare, ceapă, cartofi, morcovi, carne, cuţite, lemne, foc, apă, sticle, scaune, … toate trec prin mîinile noastre şi lucrurile încep să capete formă.

Pe parcursul întregii zile de sâmbătă mai sosesc oameni, de-ai noştri, care rămîn şi de-ai locului sau, de te miri pe unde veniţi să viziteze peştera, care pleacă.  (Desfășurarea acțiunii este partea cea mai întinsă, care cuprinde faptele, întâmplările determinate de intrigă)

                După apusul soarelui efectivul numeros şi compact se-apucă de sărbătorit. Bucuroşi de revedere şi animaţi de muzică dănţuim, ciocnim, ne veselim, râdem cu poftă. Pe cînd cheful e în toi se dă sfoară’n chermeză că trebuie adusă una bucată generator din poiană. O parte din flăcăi sunt nevoiţi să plece într-acolo! Iau cu ei voia bună şi pe trompetistul de serviciu, care încadrat în peisajul feeric, dat de lumina lunii pline face să le pară munca mai uşoară. Se întorc victorioşi la vatră şi mai sărbătorim o vreme. (Punctul  culminant (intern) este partea care cuprinde momentul de maximă intensitate în desfășurarea acțiunii)

                Şi cum nimic nu durează o veşnicie aşa şi petrecerea noatră se stinge încetul cu încetul pe măsură ce participanţii cad pe capete la somn răpuşi de obosoală sau de licorile tradițional-fructate (prune, struguri …)! Cu atât mai mult, cu cît suntem avertizaţi că începînd cu orele 5-6 ale dimineţii se vor efectua în peşteră lucrări de amenajare a spaţiului, care vor disturba cu siguranţă liniştea publică.

                Ziua pentru care ne-am pregătit temeinic începe exact aşa cum a fost anunţată. Ne trezim şi urmăm paşii binecunoscuţi. Cei vechi cunosc regulile, iar cei noi se adptează din mers. Rutina este aceeaşi ca’n fiecare an: mâncat repede⁵, stins focul, strîns lucrurile, împărţit sarcinile, ţinut mulţimea în poiană pînă intră orchestra şi instrumentele⁶, străjuit intrarea în peşteră, oameni pe culoar pentru plasarea corespunzătoare pe scaune a invitaţiilor⁷, păzit rucsaci, fiert vin pentru intermezzo, vîndut tricouri, debarasare peşteră şi dute-vino pe potecă.  (Punctul culminant (oficial) este partea care cuprinde momentul de maximă încordare în desfășurarea acțiunii)

                Şi uite-aşa se încheie încă o ediţie de “Româneşti”, similară ca format cu celelalte, dar având în acelaşi timp particularităţile ei. În acest sens cel mai mult ne bucură că anul acesta nimeni nu s-a mai prăvălit în nici-o prăpastie! Dar şi că vremea a fost prietenoasă, oamenii veseli, Maurice din nou alături de noi, la fel şi altii care au revenit după multă vreme. 

Şi-am încălecat pe-o şa si… Nu! Stai aşa. Ăsta e alcineva!

Eu încalec pe o frunză,

Prind în zbor buburuză,

Şi închei povestea mea,

            Bună, rea cum o fi ea!  (Deznodământul sau ultima parte, cuprinde sfarșitul acțiunii, al evenimentelor)

       Note de subsol

      1.       Formularea poate fi atribuită textului de mai sus  doar cu mare îngăduinţă din partea cititorilor avizați, dar mai ales a criticilor literari, care m-ar închide dacă ar lectura cele scrise și ar vedea că am încălcat cine știe ce reguli de bază

      2.       Versurile poeziei Octombrie pot fi regăsite şi în variantă muzicală de excepţie, fapt care se datorează  marelui artist Tudor Gheorghe

      3.       Parte de text cenzurată

      4.       Ne-am cam întins cu omleta…

      5.       Nu ne iese niciodată, ne e frică să nu ne stea’n gât!

      6.       Aceleaşi insistenţe ca de obicei!